Theodosie.ro

Poftim mizerie securistă:

Circulă viralizat următorul mesaj care a ajuns la mine pe mai multe canale, dar probabil că din aceeaşi sursă:

Fraților,
Vineri, 23 octombrie, ora 09:00, ne întâlnim în fața Curții de Apel București, Splaiul Independenței nr. 5, pentru un protest al tăcerii, cu ocazia judecării recursului privind eliberarea domnului Călin Georgescu.

Ținuta obligatorie: COMPLET NEGRU. Nu se va scanda!

Vă rugăm să respectați cu strictețe ținuta și regula păstrării tăcerii. Dorim ca impactul acestui protest să vină tocmai din modul în care ne organizăm: o ținută unitară, liniște deplină și un mesaj puternic transmis fără niciun strigăt: JUSTIȚIE NU CORUPȚIE!

În cazul în care sunteți disponibili și doriți să participați, sunteți bineveniți. Vă rugăm să ne anunțați mâine, 22 octombrie, câte persoane doresc să participe.
Vă mulțumim!

Doar Rugaciune (Candela aprinsa de la Lumanarea Invierii , zicem Hristos a Inviat si Adevarat a Inviat) de mai multe ori 🕯️✨💫☀️🇷🇴
Lumina Lui Hristos lumineaza tuturor ! ☀️🙏💫🇷🇴

Greșit. Mobilizarea are componentă emoțională certă. Nu este comemorare sau reculegere, este amorsare, activare, detonare, angajare.

Cei care au propus acest mod de participare la un protest împotriva persecuţiei politice şi judiciare sunt de rea-credință. Aprinderea candelei și gândul la biruință sunt alternative la participare, sunt pasive, contemplative.

Mesajul este neasumat, dincolo de limitele autorității personale. Este nu doar inadecvat mizelor și scopului protestului, ci greșit direcționat. Forma sacrificiului personal se consumă pasiv prin vestimentație, prin "gândul la Biruinţă" nu prin manifestare și acțiune.

Cel mai probabil securiştii-jandarmi vor să împiedice de la rădăcină orice fel de contagiune protestatară după Franţa, Belgia, Italia, Grecia şi Albania, în contextul celui de-al cincilea dosar penal al lui Călin Georgescu, din nou, pentru propagandă legionară prin executarea salutului:

https://www.activenews.ro/stiri/Calin-Georgescu-ziua-si-dosarul-penal-acum-e-acuzat-de-noi-fapte-imaginare-legionare-salutarea-sustinatorilor-prin-fluturarea-mainii.-Persecutia-politica-se-vede-din-satelit-208807

@theodosieblog

Vă asigur că inițiatorii sunt de rea-credință, fie și pentru că îndrăznesc să cadreze anonim protestul, să îl neutralizeze din faşă. Statul român este agresor şi se manifestă ilegal, perfid, prădător.

Prea mulţi sunt deja în puşcărie sau sub măsuri judiciare şi trimişi în judecată pentru a mai pune botul la asemenea manevre. Iertaţi!

Mihai Tîrnoveanu: Lăsați-i pe tineri să creadă în Dumnezeu și neamul românesc! Nu otrăviti sufletele lor cu ateism și antiromânism!

Un fapt teribil se întâmplă la Brașov: în licee de prestigiu, se desfășoară o campanie care în opinia mea repetă pe fond reeducarea din închisoarea Pitești! Concret, în fața clasei vine un profesor și le citește mai întâi elevilor un text patriotic, care cuprinde simboluri naționale, iar mai apoi îl demolează bucată cu bucată în fața copiilor! 

Este vorba de campania ,,Gândirea critică" a ong-ului District Hub care are suport instituțional să se desfășoare în unitățile de învățământ. Textul citit elevilor de profesorul reprezentant al ong-ului este despre ce înseamnă să fii român: închinarea în fața crucii de pe un vârf de munte, sentimentul special pe care îl simți când mănânci pâinea caldă a bunicii, emoția pe care o trăiești la auzul unei doine, sentimentul de apartenența la glia strămoșilor și la voievozii români Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare. După care, urmează "Piteștiul", reeducarea: profesorul le spune că acestea sunt emoții false: poți să fii român și dacă nu ești credincios, nu este nevoie să te închini la o cruce.

Câte bunici mai fac acum pâine?, este doar un clișeu. Chiar vă plac doinele și baladele, câți tineri le mai ascultă acum? Mândria față de strămoși, de Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul nu generează cumva sovinism? Concluzia: toate aceste emoții generate de text sunt fără sens și sunt menite să facă propagandă pentru extremismul patriotic!!! Asta se predă în cadru oficial, în instituții de învățământ din România!


Aceleași lucruri le-au  "predat" comuniștii în închisoarea de la Pitești elevilor și studenților! Erai pus să-ți renegi părinții și bunicii, să te dezici de Hristos, să scuipi pe icoane și pe cruce, să "recunoști" că toată gândirea si inima ta au fost pentru niște sentimente false și nocive, că trebuie să devii alt om, să te reeduci și să renunți la tot ce ai respectat și iubit ca român. Era condiția să ieși din închisoare, să rămâi "viu" cu sufletul mort. Înțelegeți acum, mai bine, că si atunci, ca acum, bătălia se dă în primul rând pentru suflete, ca întotdeauna. De aceea îi strângem în jurul nostru pe tineri în cultul Eroilor, al Strămoșilor, al Luptătorilor care și-au dat viața pentru Cruce si Țară. După puterile noastre îi ținem pe Linia Neamului și îi răsplătim.

 Nu avem fonduri europene pentru naționalism, ci fonduri sufletești și contribuția Voastră, a românilor. Sunt elevi din Brașov și din Corul Resurrectio care vor veni duminică cu noi la Valea Uzului, care nu doar ascultă doine, ci le si cântă. Care chiar se închină la crucile eroilor din vârfurile munților, la Sâmbăta de Sus, care chiar au bunici care le mai fac o pâine și care chiar au fost împreună cu noi în fața Voievodului Mihai Viteazul la Sfântu-Gheorghe! 

Din respect pentru sentimentele lor naționale care nu pot fi șterse și nici reeducate nici chiar de toti "profesorii" din lume, ne străduim să-i răsplătim de fiecare dată cu bănuții necesari pentru participarea lor la diferite evenimente sau pentru culmea "incorectitudinii" patriotice, pentru achiziționarea unor cărți interzise. 

Fondurile necesare pentru acțiunea de la Valea Uzului de Ziua Armatei și premierea copiilor se strâng în contul Asociația Calea RO62BRDE080SV52855930800. Avem si noi  gândire critică, înțelegem istoria, înțelegem pe deplin și critic, toate "beneficiile" pe care străinii ni le-au adus. Înțelegem că libertatea de a fi român se afirmă tot mai greu într-o țară în care "guvernatorii" se negociază extern și nu intern. Suntem chiar foarte critici în acest sens.

Distribuiți postarea și Luați vă rog atitudine! 
Mergem, în pofida tuturor, cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

https://www.activenews.ro/opinii/Mihai-Tirnoveanu-Lasati-i-pe-tineri-sa-creada-in-Dumnezeu-si-neamul-romanesc-Nu-otraviti-sufletele-lor-cu-ateism-si-antiromanism-208799

Nicolae Purcărea - 11 ani de la trecerea la Domnul. 13 ani de pușcărie la Pitești, Canal, Gherla și Aiud. A supraviețuit cumplitei reeducări.

Unul dintre oamenii care m-au format. Stătea pe Tocile, una din străzile vechi din Șcheii Brașovului, pe unde mă plimbau ai mei când eram mic, nebănuind că voi ajunge peste ani să bat aceleași cărări în căutare de sfat.

M-a marcat faptul că în loc să afilieze Centrul Studențesc „Andrei Mureșanu”, organizația studențească al cărei președinte era, la structurile nou-create de comuniști, a preferat să se opună din toate puterile și să plece după în munți și să ia arma în mână împotriva regimului. Neatârnarea organizațiilor de tineret față de vreo structură academică sau politică a fost pilonul de bază pe care l-a ridicat ca reper pentru a putea realiza ceva cu adevărat în această țară. Condamna cu echidistanță și intervențiile pe care anterior Carol al II-lea și Antonescu le-au făcut în viața publică, limitând libertatea de asociere a tinerilor. Cum să te aștepți ca studenții să devină viitorul țării dacă toată activitatea lor este programată și dirijată de factorul politic? Cum să te aștepți de la ei să ia inițiativa dacă aceasta este ucisă din față prin directive academice și comandamente politice?

Da, a fost legionar, membru în Frățiile de cruce. Unii zic: „Gataaa! Criminal! Atentate! Ură de rasă! Cine vorbește de bine de Purcărea până la 3 ani de închisoare!”

Pentru domnul Purcărea, cu plăcere! Numai că omul acesta nu a fost criminal și nu a comis nicio faptă reprobabilă, care să îi atragă oprobriul public astăzi. A fost condamnat tot pe art. 209 Cod Penal, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, adică pentru faptele sale de opoziție contra regimului comunist. Nu a dat în cap, nu a urât pe nimeni. Legislația memorială și reparatorie de astăzi îl apără.

A urât doar ideologia totalitară care i-a furat anii tinereții lui și colegilor săi. 2 ani sub Antonescu, arestat la 17 ani. Restul sub comuniști. Și gândirea aceasta strâmbă că noi ar trebui să ne supunem cu toții ordinelor unor mai mari care nu pot fi ținuți responsabili în niciun fel. Cine spune că a plecat să lupte împotriva comunismului doar ca să se instaureze un altfel de totalitarism, minte cu nerușinare.

De la Nicolae Purcărea am auzit una dintre cele mai frumoase pledoarii pentru libertate academică. Și pentru libertate, în general. Și despre cât de importantă este asumarea responsabilității pentru a apăra această libertate, nu doar pentru noi înșine, cât mai ales pentru ceilalți care, fugind, de bună voie sau constrânși de „povara libertății”, ajung să accepte limitări în viața lor până la instaurarea treptată a totalitarismului.

Îmi aduc aminte când discutam cu el despre ceea ce se întâmplă la unele „teambuildinguri” sau „evenimente de formare” a tinerilor. Și-a pus mâinile în cap și a zis: „Pe noi ne punea cu de-a sila, după săptămâni de foamete și bătaie să facem așa ceva și ne rugam să rezistăm, iar astăzi unii fac astfel de lucruri de plăcere!”

Și a continuat, oftând și spunând despre continuarea proiectului comunist că aceasta nu va fi realizată neapărat prin forță, ci de bunăvoie, din frică imaginată, conformism, comoditate și plăcere, prin fuga de responsabilitate și de lupta cu păcatul. Adică exact așa cum vedem că se întâmplă astăzi, profitând de lipsa noastră de trezvie tot felul de elite inventate.

Sarcina purtării crucii noastre ne aparține exclusiv. Și datoria de a-i ajuta și pe alții să și-o poarte. Poate că, de fapt, această înțelegere profundă a lucrurilor îi îndeamnă pe tot felul de oameni triști să agreseze permanent memoria și numele mărturisitorilor români din închisori - pentru că se tem ca românii să înțeleagă că nu pot aștepta cu palma întinsă, cerșind în fața istoriei ca cineva - om, partid sau putere străină - să îi salveze, ci că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, liberi, prin stăruință, rugăciune și prin muncă, ne vom putea ridica la demnitatea noastră istorică.

Asta am înțeles eu de la Nicolae Purcărea.

Abuzuri în formă continuată

Astăzi, Cezar Avrămuţă a fost trimis în judecată în dosarul de ultraj vizând fapta din 03.10.2026, filmată împreună cu provocarea jandarmului.

Trimiterea în judecată la mai puţin de trei săptămâni de la comiterea faptei reprezintă un record pentru sistemul de justiţie românesc, altfel cangrenat de intervenirea prescripţiei extinctive. Dar, când se vrea, se poate! Cel mai probabil că procurorul a dorit ca instanţa să fie sesizată cu inculpatul Cezar Avrămuţă aflat în stare de arest, fără să fie nevoit să mai ceară prelungirea măsurii preventive în cursul urmăririi penale.

Mâine, 22.10.2026, judecătorul de cameră preliminară va face verificarea măsurii preventive la trimiterea inculpatului în judecată, în asociatul a1.1.

Deşi urmărirea penală a fost încheiată şi toate probele au fost administrate, cel mai probabil Cezar va rămâne cu arestul preventiv în acest dosar întrucât organele judiciare îl consideră un pericol pentru ordinea publică. Tare mult m-aş bucura să greşesc în această privinţă.

@theodosieblog

Tot mâine se judecă apelul lui Eugen Sechila împotriva sentinţei prin care a fost găsit vinovat pentru sculptarea unei troiţe care integrează simbolul atribuit Mişcării Legionare.

@theodosieblog

Balcu Alexandru se află în continuare sub control judiciar, în dosarul care îi include pe Tociu Mihai şi Cezar Avrămuţă, pentru fapta de a fi executat salutul legionar în faţa imaginii prelucrate a lui Mihai Eminescu, dosar legat de cel în care procurorii au dispus reţinerea avocatului Mihai Rapcea şi percheziţionarea domicliului şi inventarierea cărţilor, icoanelor şi relicvelor sale. Vorbim despre dosarul în care procurorul reţine caracterul de precursor al Mişcării Legionare a lui Mihai Eminescu şi circumstanţiază penal deţinerea cărţilor despre publicistica eroului naţional.

@theodosieblog

Similar, ieri, 20.10.2026, judecata apelului declarat de Motocu Marian a fost suspendată în vederea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

@theodosieblog

Desigur, finalmente, trebuie menţionat şi al patrulea dosar deschis lui Călin Georgescu, pentru că ar fi apelat la o firmă specializată pentru detectarea pasivă a dispozitivelor de supraveghere audio-video, conduită despre care procurorii DIICOT afirmă că ar fi vizat intenţionat tehnica instalată judiciar, pe care ar fi încercat să o defecteze.

Din nou, acuzaţia este extrem, extrem de discutabilă, dat fiind că nu există interdicţia celor aflaţi sub puterea unei măsuri preventive de a-şi verifica domiciliul pentru asigurarea confidenţialităţii, intimităţii şi dreptului la viaţă de familie.

În interpretarea procurorilor DIICOT, Călin Georgescu trebuia să accepte să rămână supravegheat, ceea ce, în principiu, elimină necesitatea ca procurorii să instaleze tehnica pe ascuns.

Într-o interpretare dusă până la graniţa implicaţiilor procesuale, procurorii DIICOT ar putea instala la vedere tehnica de supraveghere, iar orice opoziţie sau intervenţie a inculpatului s-ar solda cu un alt dosar penal.

Evident, acest lucru este absolut inadmisibil, dar extrem de sugestiv pentru natura abuzurilor acestui regim oligarhic care s-a înstăpânit peste popor şi ţară în dispreţul oricărei legi sau a bunului simţ.

@theodosieblog

Din păcate, sunt mult mai mulţi cei care, îndărătul unor acuzaţii de drept comun, sunt persecutaţi pentru convingerile şi acţiunile lor politice, aliniate naţionalismului. Subscriu apelurilor pentru organizare şi formalizare, chiar dacă ne aflăm în deplin întuneric şi prigonire deschisă.

Site-ul Snoop, care face dezvăluirile despre scurgerea de mesaje, arată că textele cheie din strategia vorbită de Einhorn și Ulrich în august s-au regăsit între mesajele date de AUR în septembrie, despre criza din România. Sloganul 120 de zile fără guvern se regăsește în meme create de partid și postări ale unor parlamentari.

În septembrie, Shrulik Einhorn și Jonathan Ulrich discută despre o întâlnire cu George Simion, dar aceea pare să eșueze. Einhorn se plânge că a pierdut timp și bani să se vadă cu șeful AUR, dar acesta s-ar fi speriat de presiunea presei și nu s-a mai văzut cu el. Ulrich îi propune să se vadă în afara parlamentului, iar în dimineața următoare e informat că întrevederea a avut loc.

După acea întâlnire, Einhorn îi scrie lui Ulrich propunerile de reacții ale AUR față de nominalizarea lui Siegfried Mureșan ca prim-ministru. Propunerile se regăsesc cuvânt cu cuvânt în luarea de poziție a purtătorului de cuvânt al AUR, la doar o oră după discuția între cei doi consilieri ai lui Netanyahu în limba ebraică. Partidul AUR neagă colaborarea cu cei doi strategi de campanie și susține că sunt simple coincidențe și au fost doar tatonări nefinalizate.

https://snoop.ro/scurgere-de-informatii-comunicarea-aur-trece-prin-israel-intre-doi-strategi-ai-lui-netanyahu-cu-dosare-penale/

Comunicarea publică a partidului AUR e concepută de doi consilieri ai lui Beniamin Netanyahu. Dezvăluirea a fost făcută involuntar de presa din Israel în toiul campaniei electorale de acolo, pentru alegerile decisive programate marți. Haaretz a publicat mesaje de pe WhatsApp între apropiați ai premierului în funcție, care conțin și comunicate în limba română, ce s-au regăsit ulterior în mesajele date de partidul condus de George Simion, care acum e cel mai sus în sondajele din țara noastră.

Jonathan Ulrich e consilierul strategic al premierului evreu, fiind anterior purtătorul său de cuvânt și al partidului guvernamental Likud. Mesajele sale private de pe WhatsApp și Telegram au intrat în posesia presei printr-o breșă de securitate. Ulrich s-a dat de gol apelând la inteligența artificială (Claude AI) pentru a crea un script de monitorizare a presei, urcat pe site-ul pentru programatori GitHub. Codul a fost conectat cu un serviciu găzduit în Emirate, pentru ca Ulrich să primească notificări în timp real despre aparițiile în presă. Iar acum amenință ziariștii pentru publicarea convorbirilor sale private.

Ulrich comunica cu alt consilier al lui Netanyahu, Yisrael Shrulik Einhorn, despre strategia de comunicare a partidului AUR. Einhorn l-a consiliat în trecut și pe președintele Serbiei, Aleksandr Vucici. De asemenea, a fost implicat în campania de imagine a Qatarului pentru Cupa Mondială de Fotbal din 2022 și a fost anchetat pentru folosirea de informații secrete compromițătoare și influențarea martorilor.

Pe 31 august, Einhorn îi trimite lui Ulrich un document intitulat „AUR, temele zilei”. Pe care colegul lui îl parcurge și îi răspunde că e OK. În aceeași zi, revine cu o întreagă campanie de comunicare pentru partidul cel mai bine plasat în sondajele din România, cu texte, imagini pentru social media, scenarii pentru clipuri video, cu notația: „așa plănuiesc să fac campanie 120 de zile”.

După cum se știe, Curtea Constituțională a anulat turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2024 cu pretextul încă nedovedit că „un actor statal”, de care se sugera că ar fi Rusia, ar fi intervenit în sprijinul lui Călin Georgescu. Să vedem dacă și implicarea unui actor statal din Israel beneficiază de o atenție similară.

Mai reamintim că alt personaj misterios, Herman Berkovits, care deși e pediatru, e poreclit „doctorul lui Netanyahu” a fost consilier în 5 guverne succesive ale României (Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, Ilie Bolojan). Deocamdată nu a fost confirmat în organigrama lui Luca Niculescu, dar a fost anterior anunțat consilier al ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, care a fost împreună cu Sorin Grindeanu la o întrevedere cu Netanyahu și e parte din noul cabinet). (1/2)

Trecerea de la o societate liberă la una aflată sub dictatură digitală (dacă guvernul Niculescu va fi învestit) se va face prin măsuri care reprezintă etape incluse deja în strategia noului cabinet: digitalizarea obligatore, eliminarea cashului, monitorizarea în timp real, activarea sancţiunilor automate, reducerea omului la un scor care reflectă măsura conformismului.
Cetățeanul este forțat să renunțe la identitatea analogică deoarece fără aplicația guvernamentală devine un paria, care nu mai poate beneficia de servicii publice sau medicale. Prin limitarea și eliminarea treptată a plăților cash, fiecare tranzacție devine dependentă de aprobarea unui server central. Algoritmii analizează comportamentul financiar, deplasările și interacțiunile sociale. Se creează profilul de „cetățean model” vs. „cetățean problematic”. Proprietatea privată devine un bun închiriat de la stat.
Sistemul de credit social nu mai este o sperietoare de domeniul SF-ului, ci o realitate tehnologică pe care guvernul Luca Niculescu vrea să o normalizeze în România. În această nouă ordine socială, dizidența politică, opiniile divergente sau simpla dorință de a trăi în afara rețelei vor fi penalizate automat de sistem.
Votul din Parlament este testul de loialitate față de popor. Reducerea omului la un cod QR este definiția sclaviei moderne.
Orice parlamentar care va vota pentru învestirea Guvernului Luca Niculescu va fi complice la transformarea României într-un lagăr digital, unde cetățenii devin simpli utilizatori - cu voia statului - ai propriilor lor bani.
Pentru apărarea proprietății, a demnității și a libertății, acest guvern periculos trebuie picat la vot!

Prof. Popa Olimpia

Dincolo de promisiuni - Fața nevăzută a Guvernului Niculescu


Parlamentul Romȃniei decide marţi dacă guvernul propus de Luca Niculescu va primi votul de învestitură. La o analiză atentă, programul său de guvernare trebuie să ne dea fiori. Dincolo de promisiunile de „modernizare”, programul ascunde cel mai mare atentat la adresa libertății individuale de după 1989.
Prin introducerea forțată a ID-ului digital și a portofelului electronic RO Wallet, sub paravanul eficientizării aparatului administrativ, acest executiv vrea să predea cheile vieții noastre private unui algoritm.
Portofelul digital, promovat agresiv de premierul desemnat Luca Niculescu, nu este o simplă aplicație pe telefon, ci un mecanism de control total. Prin unificarea buletinului, permisului de conducere, datelor medicale și a conturilor bancare într-o singură bază de date centralizată, statul capătă puteri depline asupra individului.
Refuzul de a vedea acest pericol înseamnă ignorarea datelor realităţii: un stat care îți dă totul pe un ecran, îți poate lua totul, la fel de repede, cu un singur click. Dacă sistemul decide că ești „neconform” – pentru varii motive - portofelul tău digital poate fi blocat. Fără el devii o non-persoană: nu mai poți cumpăra alimente sau medicamente fără de care nu poţi supravieţui, nu mai poţi plăti facturi, nu mai poți călători, nu mai exiști legal.
Agenda premierului desemnat nu este despre modernizare, ci despre monopolul total asupra resurselor noastre. Prin interconectarea RO Wallet cu sistemele bancare și fiscale, se pregătește terenul pentru eliminarea treptată, dar sigură, a banilor fizici.
Atacul asupra cash-ului lovește direct în drepturile fundamentale ale cetățeanului. Dacă sistemul devine exclusiv digital, independența dispare. Fiecare leu cheltuit, de la pâine la servicii medicale, lasă o amprentă digitală analizată de Fisc și algoritmi de stat. O pană de curent, un atac cibernetic sau o eroare de sistem blochează instantaneu accesul la propriile resurse de supraviețuire. Banii cash reprezintă ultima barieră în fața unui stat totalitar, pentru că nu pot fi blocaţi de la distanță, nu pot fi cenzurați și nu pot fi folosiți ca instrument de șantaj politic
Fără cash, încetăm să deținem controlul asupra banilor proprii, deoarece ei nu mai sunt în buzunarul nostru, ci devin cifre pe un ecran controlat de servere guvernamentale și instituții bancare. Statul capătă puterea de a decide când, dacă şi pe ce avem voie să ne cheltuim salariul sau economiile.
Agenda acestui cabinet depășește cu mult recomandările tehnice de la Bruxelles. Asistăm la punerea bazelor unui sistem de credit social, unde drepturile constituționale nu mai sunt garantate, ci devin privilegii condiționate de supunere.
Premierul desemnat promite simplificarea birocrației și eliminarea cozilor, o aplicaţie sigură şi opţională, protecţie maximă împotriva fraudelor. Ceea ce oferă, de fapt, înseamnă monitorizarea de către stat, în timp real, a oricărei tranzacţii, deplasări, interacţiuni sociale, eliminarea treptată a cash-ului şi a actelor fizice, transformarea bătrȃnilor şi a persoanelor care nu au smartphone în cetăţeni de rangul doi şi expunerea la toate riscurile atacurilor cibernetice. După cum dovedesc atacurile care au loc zilnic, nu există nicio bază de date inviolabilă. Un singur atac informatic masiv sau o breșă guvernamentală poate lăsa o națiune întreagă fără identitate.
Prin unificarea ID-ului digital, a portofelului RO Wallet, a datelor fiscale și a istoricului medical, statul nu doar că stochează informații, ci capătă puterea de a le folosi ca instrument de coerciție.
In condiţiile în care existența socială și economică a individului depind exclusiv de un cod QR pe ecranul telefonului, democrația devine o iluzie. Nu mai vorbim despre drepturi constituționale garantate, ci despre privilegii condiționate de comportament, acesta fiind fundamentul sistemului de credit social.

Deși măsurile, directivele, planurile, restricțiile, vin toate cu un vocabular politic și procedural binevoitor, în fapt, acestea ascund violența brutală cu care statul și UE deposedează populația de autonomie.

În momentele de tensiune devin vizibile scopurile răuvoitoare, antiumane, ale molohului, disproporția vădită între scop, justificare și implicații, ostilitatea direcționată și vătămarea ireversibilă adusă populației.

@theodosieblog

Violența judiciară ostentativă, descinderile mascaților într-o campanie națională de pedepsire, severitatea nemaivăzută a măsurilor preventive, gravitatea încadrărilor juridice și greutatea pedepselor propuse de parchet pentru încheierea acordurilor de recunoaștere a vinovăției, în comparație cu alte categorii de infracțiuni, toate acestea descriu o campanie conștientă, planificată, de zdrobire a rezistenței oierilor.

În ciuda evidenței, marele public nu poate depăși blocajul narațiunii mediatice pro-sistem, nu poate ieși din capcana lozincardă, nu mai poate gândi cu mintea proprie și, consecință, nu se mai poate organiza defensiv și nici răspunde agresiunii violente.

@theodosieblog

Abuzul și violența sunt internalizate și acceptate ca firești. Pușcăriile sunt pline, dar nu scoatem o vorbă, nu spunem nimic, nu intervenim...

Când naziștii au venit după comuniști, nu am scos o vorbă; nu eram comunist.
Când au închis social-democrații, nu am spus nimic; nu eram social-democrat.
Când au venit după sindicaliști, nu am protestat; nu eram sindicalist...
https://r3media.ro/oierii-acuza-autoritati-comisia-europeana-interzicerea-telemea-de-oaie-traditionala/

Oierii acuză autoritățile și Comisia Europeană că le interzic producerea de telemea după metoda tradițională: Intrăm în faliment @r3mediaro

Observați că UE investește milioane de euro în reclamă la televiziuni, care conține exact acest tip de mesaj. De exemplu: „ești cetățean european și ai drepturi...”. Cât de grotesc mincinoasă sună o asemenea propoziție după experiența pandemiei!?

Sau: „drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt garantate doar în democrație și constituie baza valorilor europene...” Trebuie să fii cu totul decerebrat să nu simți o greață față de asemenea mesaje achitate din bani de la buget, ca să spele lumea pe creier, după experiența candidaților eliminați în 2024 și 2025. La fel, campania despre cum garantează UE libertatea presei, după ce a cenzurat publicații și plătește niște lingăi guvernamentali.

Nu știu cum se poate ieși din postura de oameni călcați cu bocancul pe gură, după formula lui Orwell, în condițiile în care mulți nu realizează acest statut. În tot cazul nu simulând că avem o șansă să ni se facă dreptate, ba chiar să facem și noi rău altora. Plecăm de la acest punct, pe care trebuie să îl înțelegem: suntem juridic cetățeni de mâna a doua.

Abia de la acest punct putem începe să înțelegem prin ce mijloace au fost determinați reprezentanții noștri să ne instituie acest statut. Iar mai târziu să vedem dacă îi putem schimba cu unii care să aibă convingerea că e o stare de fapt intolerabilă, ce trebuie schimbată grabnic. Și să vedem dacă societatea înțelege că tentativa de recuperare a libertății ar fi însoțită de pedepse din partea cuceritorilor și dacă e dispusă să suporte sacrificiile necesare.

Cât despre cei care se consideră neutri în această problemă sau chiar pretind că ar fi o falsă problemă, cred că nu mai pot fi luați ca parteneri onești de dialog, fiind simpli colaboratori ai unei dictaturi anti-naționale. Cine a vrut, a priceput până acum, e inutil să mai consumăm energie de convingere pentru restul.

Suntem sub ocupație pe multiple planuri: cultural, economic, militar, informațional, mediatic, legislativ, din partea unor forțe strivitoare la nivel global. Care, în general, au interese convergente privitor la asuprirea românilor, dar mai au și unele fricțiuni derutante.

Aceasta e realitatea de la care pornim, reconfirmată de noul instrument creat prin colaborarea unor instituții ale statului, pentru a încuraja delațiunea și pedepsirea liberei exprimări. În mod explicit, instrumentul e creat pentru câteva grupuri cu statut privilegiat, împotriva presupusei majorități.

Aș fi putut să pariez că sistemul va scoate la iveală mesaje tembele din zona naționalistă, care să încurajeze și românii să devină niște turnători procesomani contra derapajelor anti-românești. Astfel e legitimată cenzura, cu speranța deșartă că putem și noi să folosim acea măciucă a cenzurii, creată contra noastră.

Ideea că putem și noi să facem plângeri și să plătim polițe răspândește o ceață din care nu se mai vede gravitatea aducerii noastre în genunchi. Suntem, ca toate popoarele Europei Occidentale, de facto cetățeni de mâna a doua față de orice nou venit, puși pe traiectoria marginalizării și eliminării din peisajul auto-determinării.

Sunt de principiu împotriva cenzurii, a pedepsirii vorbelor, gândurilor și presupuselor sentimente cu forța milițienească, prin dosare de tipul poliției politice. Nu doresc să fim degradați la nivel de pârâcioși, consumați într-o ranchiună eternă, în loc să ne bucurăm de o existență liberă și demnă. Singurul deziderat firesc e abrogarea legilor cenzurii, care au creat minorități privilegiate și adevăruri oficiale de necontestat.

Nu cred că mai avem majoritatea de partea noastră. Majoritatea e indiferentă, pe alocuri cretinizată, deseori coruptă să pactizeze cu ocupantul sau să îi preia pe negândite părerile și chiar sentimentele induse de tonul vedetelor media. Dar avem adevărul și dreptatea de partea noastră. Dacă versiunile oficiale ar fi putut fi susținute pe propriile picioare în dezbateri libere pe piața ideilor, nici n-ar fi fost nevoie să dea legi succesive de fixare a lor.

Nu doar că nu există o lege de combatere a anti-românismului (respinsă în două rânduri de Parlament). Dar întreaga filosofie a statului a fost schimbată la 180 de grade, de la direcția naționalistă, în ultimele trei decenii. Pentru politicieni s-a făcut o contra-selecție pe baza absenței sentimentelor patriotice. Cadrele din magistratură și servicii secrete au fost formate pe un calapod globalist, încurajate să persecute anticorpii societății, care ar fi putut fi cei cu vederi naționaliste. Scăderea încrederii în justiție nu s-a produs din reaua voință a societății, ci din dezamăgiri și evidențe publice.

Există, desigur, posibilitatea să fii anchetat și judecat de oameni onești, care să interpreteze legile cu bun simț, chiar cu iubire de țară. Dar, gradual, ei vor fi opriți de la promovare în favoarea celor mai zeloși oportuniști, pe lângă cei promovați reciproc pe diverse criterii de afiliere la servicii secrete, masonerie, convingeri politice radicale, solidarități perverse și vicii care îi fac șantajabili.

În astfel de condiții, încep să cred că nu mai e simplă naivitate să acreditezi speranța deșartă că jucăm pe un teren egal, pe care am putea câștiga cu armele murdare create de adversar contra noastră. La fel de naivă e și speranța că e o problemă ce se poate rezolva când ni se va da voie să votăm pe unii care nici ei nu dau semne că ar conștientiza rădăcina problemei și nici nu promit că ar dori să renunțe la acest tip de legi ale cenzurii și la vasalitatea față de marile puteri care le-au impus asupra noastră. Dimpotrivă, își aleg mai cu patos un protector străin favorit, care chipurile ne va salva. (1/2)

La index erau adăugați și cei care fugeau în străinătate sau nu se mai întorceau. Fondul Secret al cărților interzise a existat până în 2002, când a fost modificată Legea Secretului de Stat din perioada comunistă. Coincidență, atunci a apărut Ordonanța 31 (a guvernului Adrian Năstase), pe care legile lui Crin Antonescu și Silviu Vexler au extins-o.

Expunerea cercetătoarei se încheie cu observația că foarte rapid după Revoluție, în 1995, a apărut prima carte programatică de demitizare a istoriei, scrisă de Lucian Boia, „Istorie și mit în conștiința românească”. (Lucrarea a inaugurat o școală a demontării mitologiei naționale, pentru o direcție multiculturalistă, globalistă, devenită acum standard în manualele școlare și în promoțiile de absolvenți care predau istoria sau o popularizează în media.)

Adaug propria remarcă: la finele celui de-al doilea război mondial, România era o țară înfrântă și ocupată. Spera ajutor pentru eliberare de la cei care o livraseră ocupantului și acceptau devastarea ei. La începutul anilor 2000 pierduse un război rece, se considera eliberată și se pregătea să invite alți ocupanți să își instaleze baze militare. De astă dată, cucerirea se făcuse cu metode economice, mediatice, de lobby și de propagandă culturală. Dar noii stăpâni aveau cereri foarte asemănătoare. Atunci era vizată doar înlocuirea unor elite, acum proiectul vizează reeducarea și schimbarea întregii populații.

https://www.activenews.ro/opinii/Elena-Chiaburu-MEMORIA-INTERZISA-Legea-Vexler-in-forma-actuala-cu-largirea-abuziva-a-definitiilor-nu-doar-ca-va-avea-urmari-grave-pentru-viitorul-cultural-identitar-romanesc-dar-la-fel-de-periculos-genereaza-derapaje-imediate-208366

https://evadare.ro/politica/legile-cenzurii-ca-inginerie-sociala-preambul-stilul-e-regimul-insusi/

Articolul 16 al Convenției dicta instaurarea cenzurii. Prima listă de cărți interzise a apărut în martie 1945, după instalarea guvernului Petru Groza. Iar în mai, regele Mihai a emis un decret privind retragerea din circulația publică a publicațiilor, reprezentări grafice, filme, înregistrări. Exceptând epitetul „hitleriste”, toate categoriile de idei incriminate se regăsesc și în legea Vexler, respectiv: legionare, rasiste, șoviniste, pe lângă pasaje dăunătoare bunelor relații cu Uniunea Sovietică. Restricția de atunci avea un cadru temporal, din 1917 în 1947. Cea din legea Vexler nu are limite nici în trecut, nici în viitor.

Cenzura de atunci elimina doar unele lucrări ale unor autori, lăsând în circulație restul operei. Pentru că ofereau un fundament identitar esențial, lui Nicolae Iorga i-au fost interzise 249 de titluri de cărți din vasta sa operă. Deși regimul comunist și-a schimbat orientarea, devenind mai liberal, deschis la colaborări cu Occidentul în a doua jumătate a anilor 60 și 70, iar treptat tot mai pronunțat naționalist, ultima decizie de cenzură în ce-l privește pe Nicolae Iorga datează din luna mai 1989. Era vorba de cartea „Generalități cu privire la studiile istorice”, care cuprindea lecțiile sale de deschidere a anului universitar de până în 1940. În ea, prezenta metoda de studiere și scriere a istoriei.

Materialele erau fie distruse direct, fie păstrate în biblioteci într-un fond secret, la care accesul se făcea cu aprobare similară accesului la documente secrete. Au fost incluse în baza cenzurată: legislația anterioară anului 1948, tratatele semnate în interbelic, documentația militară, mai ales referirile la Basarabia din orice perioadă și la războiul împotriva URSS, cu toate hărțile României Mari. Dacă nu puteau fi eliminate, hărțile cu Basarabia erau hașurate sau decupate, adaugă doamna Chiaburu.

După abdicarea forțată din 30 decembrie 1947, și Familia Regală a fost inclusă în sfera cenzurii, cu eliminarea oricăror imagini sau blazoane, cărți scrise de membrii ei. La fel, au fost interzise statutele partidelor politice (indiferent dacă unele colaboraseră în faza de tranziție.) Tipografii și editorii au fost obligați să prezinte listele cu ce au tipărit după 1917, inițial lista fiind dată în Monitorul Oficial, apoi secretizată.

Refuzul de a preda pentru topire cărțile interzise intrau sub incidența delictului de sabotare a Convenției de Armistițiu. După evaluarea prezentată de Elena Chiaburu, au fost epurate 9.000 de titluri, în milioane de exemplare de cărți, ziare și reviste. (2/3)

Legea Vexler e apogeul unui șir de legi represive coerente, dat în două decenii și jumătate, sub guvernări succesive. Dar cenzura ideologică are rădăcini chiar mai vechi, pentru că aproape toate elementele ei se regăsesc în epurările de la finele celui de-al doilea război mondial. Practic, doar deceniul turbulent de libertate al anilor 90 a întrerupt această lungă perioadă de 80 de ani, în care trecutul a fost acoperit cu o lespede și rescris de învingători în mod convenabil.

Represiunea mult mai brutală de după 23 august 1944 a coincis cu ocupația militară sovietică și instaurarea comunismului. Dar un aspect esențial e șters din imaginea noastră asupra momentului. Rescrierea istoriei și epurarea elitelor antebelice era impusă României prin Convenția de Armistițiu semnată la 12 septembrie 1944, de toți aliații împreună, adică atât de URSS, cât și de marile puteri occidentale, în frunte cu Statele Unite și Marea Britanie. De acolo au fost preluate în tratatul de pace de la Paris din 1947.

Prevederile acestul tratat internațional și efectele sale sunt succint amintite într-o excelentă prezentare (video) de doamna Elena Chiaburu, doctor în istorie și bibliotecar șef la Universitatea din Iași.

Urmare a înfrângerii în al doilea război mondial, chiar dacă schimbase pe final tabăra și luptase și contra vechilor aliați germani, țării noastre i s-au impus condiții drastice. Pe lângă pierderile teritoriale, de suveranitate și economice, i s-a impus și un program cultural vast, care includea eliminarea din viața publică a vechilor elite politice și intelectuale, majoritatea sfârșind în închisorile comuniste.

Ni s-a pretins ștergerea urmelor privind deținerea teritoriilor răpite - Bucovina de nord, Basarabia, Cadrilater, cu eliminarea hărților. Să eliminăm din conștiința publică personalitățile naționale de referință, sursele de informare și memorie recentă, de la ziare, la cărți, statui și tablouri. Eufemismul folosit era „orice referire ce putea aduce atingere bunelor relații cu Națiunile Unite și în special cu Uniunea Sovietică”. Au fost eliminate inclusiv toate manualele școlare din perioada 1920-1948. (Mai mult de un deceniu, istoria a fost predată după manualul întocmit de propagandistul troțkist Mihail Roller.)

Prin chiar prevederile Convenției de Armistițiu, România se obliga să colaboreze cu sovieticii prin Înaltul Comandament Aliat la judecarea și condamnarea persoanelor acuzate de crime de război, să dizolve orice organizații fasciste și orice organizații care fac propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice. Au fost concediați inițial funcționarii angajați după 1938, sfera fiind extinsă apoi la cei care „au luat atitudine anti-democratică”. (Partidul Comunist se prezenta ca singurul autentic democratic, după definiția lor asupra democrației populare.)

Astfel au fost înglobați acestor etichete și membrii partidelor istorice, liberal, țărănist, pe alocuri chiar social democrat; dar și cei neafiliați politic: studenți, țărani ce se opuneau colectivizării, intelectuali, clerici. (1/2)

Live stream finished (58 minutes)

Live stream started